Oamenii mici (până în 30 de ani) fac prostii mari.

Mi-e dor  de diferite persoane…. De vremurile alea bune care ‘o ardeam’ numa cu ei . Poate ca e vina mea ca m-am distantat din cauza diferitelor ocupatii actuale …. sau din simpla comoditate.

Da …. mi’e dor de Deny .. nu ca numai pastrez legatura cu ea dar nu asa des. Whatever .. is the best >- . Mi’e dor de diminetile alea in care pictam rasaritu… , ne faceam cort in casa , faceam pe secretarele , vindeam reclamele alea din cutiile postale babelor sau ’strangeam fonduri pentru biserica si Casa de copii Pinochio’ … plus muuuuulte altele … avand in vedere ca sunt 5 ani petrecuti zi de zi alaturi  si auzind intrebari de genu ‘ Sunteti gemene? ‘ Da… se zice ca prietenii buni seamana… si chiar aproape  toti stiau ca suntem surori.      Acu o fi din cauza ca ne’am maturizat .. don’t know … dar nu prea am mai facut cine stie ce nabadai de genu .. trist oricum

Ok….mi’e dor de Florinel alias Marty..fostu colegut de banca de care am stat nedespartita 5 ani . M’a suportat…mi’a stiut toate secretele…m’a sfatuit..am impartit aceeasi copiuta (romantic) , mi’a impartasit toate barfele noi sa fiu in pas cu vestile…ce sa mai … love him….

Mi’e dor de Emy … sa ne trezim in fiecare dimineata sa ne bem cafeluta de la Petrom , mi’e dor de zilele cand se enerva ca dorm si nu aud ca suna la telefon sau ca bate la usa…mi’e dor sa ma alinte ‘dispe mea ‘ … mi’e dor de plimbarile alea matinale in parc ..evident si de zilele cand ajungeam pana in fata scolii si ziceam ‘n-am chef.. ‘ si ne intorceam inapoi acasa (4 ani cu mine in aceeasi clasa ) . Eram nedespartite oriunde…Acum comunicam , barfim, secrete alea alea dar mai rar.

Mi’e dor de zilele alea cand stateam de dimineata pana seara cu Fulgulytsa .. Big Iuly .. Dan ..Iony etc pe sala (scara blocului) gateam, faceam plaja pe terasa blocului , vizionam filme  si inebuneam vecinii.

Mi’e dor de toate zilele pe care le petreceam cu prieteni adevarati chiar daca n’aveam niciun ban in buzunar… Iubesc zilele cand retraiesc aceste momente

Asadar si prin urmare…toate chestiile astea de care mi’e mie dor (si mai sunt inca cate) fac parte doar din dulcea copilarie si in momentul de fata trebuie sa suport fitele astea de 2009 cu prieteni buni..dar cu care numai fac aceleasi nazbatii…deh .. ne’am maturizat ( )

Nu stiu de ce am impresia ca toate persoanele de pe pamant au ceva in sufletelu lor de care le e dor…sau lucruri de care isi amintesc cu zambetu pe buze.

Nimeni nu stie cand plangi, cand te-ai indragostit in secret, cand inghiti in sec, cand ti se inmoaie picioarele. Daca nimeni nu stie toate astea despre tine, atunci cine te mai cunoaste?
Nu simti ca nu mai poti? Ca ai vrea uneori sa le poti spune pe toate dintr-o suflare si sa nu mai fie nevoie niciodata sa vorbesti despre asta? Sau sa te justifici.
Dar n-ai vrea sa pari imatur, moale sau oferit pe tava. Ai da orice pe lumea asta ca sa poti primi luxul eliberarii.
Spune tot si ai scapat. Nu va trebui sa te mai schimbi. Nu ti se vor mai rostogoli cuvintele pana in varful limbii unde se vor opri ca apoi sa le inghiti si sa le inchizi inapoi.Dar n-ai nicio metafora la dispozitie ca sa poti spune ce ai nevoie sa fie auzit. Ai doar doua secunde sa te intorci in tine si sa lasi totul asa.
Nimeni nu va sti.
Dar tu? Tu cui ramai?

76, 77 , 78….numar oite de vreun sfert de ora si tot nu reusesc sa adorm…incerc sa le schimb…(in imaginatie evident) ba blanita, ba statura, ba modul in care se uita la mine , ba felul in care sar peste gardulet …dar acelasi rezultat in fiecare seara. De ce nu pot si eu sa ma odihnesc si sa ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze si sa spun:  ‘Vai ce bine am dormit in noaptea asta! ‘

Ok…. in fiecare noapte aceeasi problema..incep sa urasc ca m’am obisnuit sa stau cu noptile treaza umbland in lung si in lat tot Bucurestiul iar ziua o dorm…Bine sincera sa fiu urasc ziua .. nu’mi place lumina zilei..nu mereu..prefer asa mai pe intuneric .

Si inca astept sa traiesc sentimentu’ ala al zorilor de zi .. cu cafelutza in fata asa matinal fumand o tigarica…. si stiu ca nu e vis

Back from the most beautiful city in the country …

Postu’ asta trebuia sa fie pentru acu 2 saptamani dar cum sunt extrem de ocupata n’am niciodata timp sa mai scriu cate ceva pe blog.

Well…. iubesc Constanta pentru ce este sau nu este si am putut s’o apreciez imediat ce am ajuns in Bucuresti . Tomis nord .. Tomis 3 pana in centru strazile sunt de vis … liniste..curat… mirifc !

Desi am stat doar 3 zile nu am reusit sa cunosc orasul perfect …dar am avut noroc de niste super boys care  au fost niste ghizi super . De vizitat muzee chstii  nu am avut timp .. am fost doar in City Mall Constanta …  in Quando Caffe si clubul Wish …dar am timp si sa vizitez nu ma grabesc .. acu’ doar m’am acomodat cu orasul cum s’ar zice.  Cel mai rau imi pare ca nu am apucat sa ma duc si io la mare iarna…adica pe plaja … eh .. asta e .. urmeaza 1 mai si am toata vacanta de vara la dispozitie .

In concluzie…Constanta rullz >-